Acasa » Stiri imobiliare » Romanii proprietari, iar germanii chiriasi. De ce?
Why-is-housing-for-poor-still-a-far-cry-1426230758-banner-1

Romanii proprietari, iar germanii chiriasi. De ce?

Cine stie pentru ce sunt cunoscuti romanii? Exact! Pentru dorinta puternica a acestora de a detine macar o proprietate. In majoritatea cazurilor, varianta chiriei este considerata o solutie de compromis si, preferabil, de cat mai scurta durata. Conform unor statistici, Romania are cei mai multi proprietari de locuinte, respectiv o pondere de 96,6% din totalul populatiei. Comparativ cu Germania, aproximativ 47% dintre locuitori prefera sa locuiasca in chirie.

Cum se explica acest lucru? Daca analizam putin mai in detaliu si vorbim dincolo de contextul economic diferit al celor doua state, totul se reduce, in final, la o chestiune de mentalitate. Un mod de a gandi dictat nu atat de mult de specificul national al oricarui popor, cat si istoria sa.

Cea mai facila solutie dupa razboi – inchirierea.

In Germania, lucrurile stau altfel. Preferinta pentru chirie a acestui popor isi „trage” radacinile din perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial. In luna mai a anului 1945, o cincime din stocul locativ al tarii ( circa 2,25 milioane de case) era distrus, si alte doua milioane de case erau avariate. Un recensamant care s-a realizat un an mai tarziu arata ca in viitoarea Germanie de Vest exista un necesar de 5,5 milioane de locuinte. De asemenea, economia trecea printr-o perioada extrem de dificila. Moneda nationala era, practic, lipsita de valoare. In felula cesta, o metoda obisnuita de achizitie era trocul ( schimbul de produse ). Astfel, a devenit cumva evident faptul ca, pentru a satisface nevoia de case, un program guvernamental se cerea necesar.

In anul 1949, dupa fondarea Germaniei de Vest, a fost adoptata si prima lege a locuintelor. Aceasta era menita sa impulsioneze constructia de case care sa raspunda nevoilor majoritateii populatiei – in materie de chirii, suprafete si finisaje. Ei bine, programul a functionat, astfel incat, in anul 1962, necesarul locativ scazuse la circa 658.000 de unitati. Cele mai multe din casele noi erau disponibile spre inchiriere. Motivul? In principal din cauza cererii scazute din partea unor potentiali cumparatori. Intr-o piata bancara extrem de slaba, institutiile financiare cereau un avand ridicat pentru imprumuturile ipotecare – bani de care foarte putini erau cei care dispuneau.

Finantarea ramane greu accesibila

Jumatate de secol mai tarziu, inaccesibilitatea aceasta a creditelor ipotecare se mentine, in conditiile unor locuinte, evident, mai scumpe decat la noi. In felul acesta, o mare parte dintre germane aleg in continuare varianta chiriei in locul achizitiei din cauza dificultatilor intampinate in obtinerea unui credit ipotecar.  Avansul minim pe care bancile il solicita este de 20%, iar cele mai multe imprumuturi se fac pe termen lung, la dobanzi fixe, ceea ce descurajeaza specula.